Povestea lui Mos Nicolae
Posted by albinuzza | Posted in Buzzzzz | Posted on 06-12-2007
Adevărata poveste a lui Moş Crăciun începe cu Moş Nicolae, care s-a născut în secolul al 3-lea în satul Patara, la nord de Bethleem. La acea vreme, regiunea era grecească, în prezent fiind coasta de sud a Turciei. Instăritii părinţi ai lui Nicolae, care l-au crescut pentru a fi un creştin devotat, au murit din cauza unei epidemii când Nicolae era încă tânăr. Ascultând cuvintele lui Iisus, Nicolae şi-a folosit toată moştenirea în scopuri umanitare, ajutându-i pe cei nevoiaşi şi suferinzi. Şi-a dedicat întreaga viaţă lui Dumnezeu şi a fost uns episcop de Myra când era încă tânăr. El a devenit cunoscut pentru generozitatea sa, pentru dragostea ce le-o purta copiilor şi ca protector al marinarilor şi corăbiilor.
Sub împăratul roman Diocletian, care a persecutat crestinii fără milă, Nicolae a suferit pentru credinţa sa, fiind exilat şi încarcerat. Închisorile erau pline de preoţi, diaconi şi episcopi, nemaifiind loc pentru adevăraţii criminali. După eliberare Nicolae s-a alăturat Consiliului de la Niceea în 325 d.H.. A murit la 6 Decembrie 343 în Myra şi a fost înmormântat în catedrala bisericii sale, unde se spune că moaştele sale emană un miros dulceag şi au dus la formarea unei substanţe lichide, despre care se spunea că are puteri tămăduitoare, ajutând astfel la adancirea credinţei în Nicolae. Aniversarea morţii sale a devenit zi de sărbătoare, respectiv Ziua Sfântului Nicolae.
De-a lungul secolelor au apărut poveşti şi legende despre viaţa şi binefacerile Sfântului Nicolae. Toate acestea au ajutat la înţelegerea caracterului extraordinar al acestuia şi de ce a fost atât de mult îndrăgit şi considerat protector al celor neajutoraţi şi neputincioşi.
Una dintre cele mai vechi povestiri care îl prezintă pe Nicolae ca protector al copiilor a luat naştere mult după moartea sa. Locuitorii din Myra îl sarbatoreau pe sfânt în ajun de 6 Decembrie, când o ceată de piraţi arabi din Creta au năvălit în oraş. Ei au furat bogăţiile din Biserica Sfântului Nicolae şi când părăseau oraşul, au răpit un băiat, Basilios, pentru a-l transforma în sclav. Conducătorul cetei l-a făcut pe Basilios servitorul său personal întrucât putea vorbi nestingherit în prezenţa lui, acesta necunoscand limba. Aşadar, în anul care a urmat Basilios l-a servit pe emir, aducandu-i vin în frumoasa lui cupă de aur. Pentru părinţii lui Basilios, devastati de pierderea singurului lor copil, anul a trecut greu şi a fost unul plin de tristeţe. Pe măsură ce Ziua Sfântului Nicolae – acum o zi a tragediei se apropia, mama lui Basilios a fost convinsă să ţină o ceremonie simplă de comemorare a fiului său, în care lumea să se roage pentru binele băiatului. În tot acest timp, Basilios îşi îndeplinea îndatoririle sale de servitor al emirului când, Sfântul Nicolae a apărut în fata lui, l-a binecuvântat şi apoi l-a dus acasă la el în Myra. Bucuria şi uimirea au fost nemărginite când Basilios a apărut în casa părinţilor săi, ţinând încă în mână cupa de aur a regelui. Aceasta a fost prima poveste în care Sfântul Nicolae este protectorul copiilor – rol care a devenit în Occident principalul său rol.
O altă poveste spune că erau odată trei studenţi teologi care călătoreau spre Atena, unde doreau să studieze. Ei au inoptat la un han şi au fost atacaţi de proprietarul acestuia, jefuiţi, omorâţi şi apoi rămăşiţele lor ascunse. Cardinalul Nicolae călătorea pe acelaşi drum şi a înnoptat la acelaşi han. Noaptea el a visat despre crima săvârşită şi l-a luat la rost pe proprietarulul hanului, aflînd astfel locul unde cei trei tineri fuseseră îngropaţi. Nicolae i-a dezgropat şi s-a rugat mult la Dumnezeu, iar cei trei tineri au înviat. În Franţa, istoria se referă la răpirea a trei copii de către un măcelar. Sfântul Nicolae s-a rugat mult şi i-a ajutat pe părinţi să-şi recupereze copiii întregi. De atunci Sfântul Nicolae a devenit patronul copiilor şi al scolarilor.
O altă legendă spune că, după călătoria pe care a făcut-o în Ţara Sfântă, încercând să meargă pe urmele lui Isus, Nicolae s-a întors în ţara lui pe mare. O furtună teribilă s-a abătut pe mare şi corabia stătea gata să se rupă. Nicolae a stat şi s-a rugat la Dumnezeu, iar marinarii au rămas surprinşi de oprirea neaşteptată a furtunii. De atunci, Sfântul Nicolae a devenit patronul marinarilor şi al călătorilor.
Nenumărate alte poveşti spun despre Nicolae că ar fi salvat oamenii de la foamete, acuzaţii pe nedrept de la pedepse şi multe altele. El a săvârşit multe fapte bune şi generoase în secret, fără să aştepte nimic în schimb. La mai puţin de un secol de la moartea sa, Nicolae era sărbătorit ca şi sfânt. Astăzi el este venerat în Orient ca un făcător de minuni, iar în Occident este patronul a unei mari varietăţi de persoane: copii, marinari, bancheri, orfani, bucatari, muncitori, călători, comercianţi, judecători, fete de măritat, studenţi, şcolari, al celor acuzaţi pe nedrept, captivi, etc. Sfântul Nicolae este cunoscut ca prietenul şi protectorul celor nevoiaşi sau aflaţi în impas. Marinarii, care îl consideră sfântul lor, au împrăştiat legendele despre faptele sale bune în toate colţurile lumii. Popularitatea sa a crescut în timpul Evului Mediu, el devenind patronul spiritual în Sicilia, Grecia, Olanda, Rusia, Apulia (Italia), Lorraine (Franţa) şi în multe oraşe din Germania, Austria, Elveţia, Italia şi Belgia. Ca urmare a botezului său în Constantinopol (astăzi Instanbul), ţarul Vladimir I al Rusiei a adus cu el şi împărtăşit nenumărate povestiri şi legende despre Sfântul Nicolae, acesta devenind cel mai iubit sfânt al Rusiei. Sfântul Nicolae este atât de îndrăgit şi adorat încât peste 2,000 de biserici au fost construite şi numite după el, dintre care 300 în Belgia, 34 în Roma, 23 în Olanda şi mai mult de 400 în Anglia.
Mormântul lui Nicolae din Myra a devenit un popular loc de pelerinaj. Din cauza deselor atacuri şi războaie din regiune, a apărut îngrijorarea legată de siguranţa mormântului şi a accesului credincioşilor la acesta. Astfel, din motive atât religioase cât şi comerciale, marinarii din Bari au “mutat” osemintele sfantuli la Bari, port pe coasta de sud-est a Italiei. O impresionantă biserică a fost ridicată în cinstea Sf. Nicolae, unde se află în prezent şi cripta sa şi unde se perinda credincioşii pentru a-l onora pe sfântul protector al copiilor, prizonierilor, marinarilor, ş.a..
Catolici, ortodoxi şi chiar protestanţi continuă să-l sărbătorească pe Sfântul Nicolae şi în ziua de astăzi. Prin generozitatea să fata de cei lipsiţi de ajutor, şi în special faţă de copii, Sfântul Nicolae continuă să rămînă un model de înţelepciune, dragoste şi milostenie.
În România, Sfântul Nicolae, cunoscut că Moş Nicolae, vine în fiecare an, în noaptea de 5 spre 6 Decembrie cu daruri atât pentru copii, cât şi pentru adulţi. În seara zilei de 5 Decembrie, ghetele şi cizmele sînt curatate, lustruite şi puse la uşă în casa fiecărui român. Moş Nicolae are grijă de fiecare membru al familiei şi el pune cîte un cadou mic (în general dulciuri sau fructe) în ghetele sau cizmele fiecăruia. În unele părţi ale ţării, Moşul aduce şi crenguţe arginţii (crenguţe subţiri ce se dau cu un strat de bronz) odată cu darurile. Copiii neascultători sînt avertizaţi de părinţi că vor primii doar crenguţele dacă nu sînt cuminţi (de aici şi asocierea dintre băţ şi Sfântul Nicolae, folosit la cumintirea obraznicilor). Obiceiul acesta, al venirii lui Moş Nicolae, este foarte vechi la români şi este unul dintre cele mai importante sărbători ale anului, în special pentru copii.
