Cândva , îmi plăcea să fac din plastilină tot felul de floricele şi personaje din desene animate dar şi tortuleţe în miniatură. Acum , marţipanul a luat loc plastilinei iar partea bună este că floricelele modelate se pot consuma.

Am descoperit acum vreo 2 ani de zile ce minunăţii se pot modela din marţipan , de la floricele şi omuleţi până la o întreagă operă de artă (castel , grădină cu flori , etc.).Văzusem multe torturi foarte frumos decorate dar nu am avut curiozitatea să văd şi cum se procedează.Sunt uimită de varietatea de ustensile cu care se lucrează marţipanul până în cele mai mici detalii iar tehnicile sunt destul de simple presupunând mai multă imaginaţie decât talent.Şi multe încercări:)

Iată şi partea frumoasă : am şi eu ustensile cu care se poate modela marţipanul sau pasta de zahăr.Am găsit şi marţipan aşa că mai rămâne doar să trec la treabă.Ustensilele sunt făcute manual.Tata socru le-a făcut la strung.Sunt tare drăgălaşe.
Pătrăţelul alb (din material plastic) este făcut pentru a modela frişca sau crema pe torturi sau prăjituri.

-Cozonacii nu îi lăsăm să crească prea mult în formă înainte de a-i pune în cuptor.Dacă au crescut până la marginea formei , îi ungem cu ou şi îi dăm la cuptor.Dacă îi lăsăm prea mult să crească , fermentatia trece de limita necesară şi se produc spaţii libere în cocă.

-Cuptorul nu trebuie să fie dat prea tare , pentru că se formează o crustă care împiedică creşterea cozonacului ,iar coca nu se mai coace.

-Făina să fie uscată şi de bună calitate.

-Ouăle trebuie să fie proaspete.

-La frământat ,coca nu trebuie să se rupă ci să fie elastică.

-Dacă pui mai multe ouă în compoziţie decât spune reţeta , cozonacii cresc mai greu.

-Nu ţine cozonacii în cuptor mai mult decât trebuie(maxim o oră).

-Cantitatea de zahăr poate fi scăzută până la 250 g la 1 kg de făină şi cozonacii cresc mai repede.

-Cu cât numărul de ouă este mai mic cu atât cantitatea de lapte trebuie să fie mai mare.

-Pentru un luciu frumos , cozonacii se ung de 2 ori: când îi punem în formă şi înainte de a-i da la cuptor.

Spicuite din Revista Practic

Cu toate acestea nu mulţi sunt cei care ştiu originea numelor preparatelor. În rândurile următoare vă voi prezenta istoria din spatele mai multor preparate cunoscute.

Friptura de vită Stroganoff – carne de vită, ciuperci şi smântână, ingrediente care atunci când sunt combinate alcătuiesc friptura Stroganoff.
În 1890, în St. Petersburg, Rusia în cadrul unui concurs de gătit această friptură a câştigat locul întâi. Numele vine de la Contele Pavel Alexandrovich Stroganov, unul dintre membrii familiei regale ruseşti, deoarece bucătarul ce a creat această friptură lucra la curtea contelui.

Friptura Wellington – în 1815 Arthur Wellesley a fost numit primul Duce de Wellington în urma câştigării unui război împotriva marelui Napoleon, luptă ce a avut loc la Waterloo.
Wellesley iubea friptura de vită gătită cu ciuperci, trufe, vin Madeira şi pate de pasăre. În onoarea ducelui, această friptură a primit numele de Wellington.

Salata Caesar – în 1920 Caesar Cardini, proprietarul unui restaurant cu specific italian din Tijuana, Mexic, ajutat de fratele său, Alex, au inventat o salată ce cuprindea frunze de salată, hamsii, ouă fierte, suc de lămâie, parmezan ras şi crutoane cu usturoi amestecat cu sos Worcestershire.
Iniţial salata a fost numită Salata Aviatorului, ulterior Cardini dându-i numele său.

Pui Marengo – preparat culinar specific bucătăriei franceze. Carne de pui cu usturoi, roşii, măsline, vin alb sau coniac, asortat cu crab sau ouă prăjite reprezintă delicatesa denumită sugestiv Pui Marengo. De unde îi vine numele? În 14 iunie 1800 Napoleon Bonaparte a câştigat bătălia împotriva armatei austro-ungare. Bătălia a avut loc într-o localitate numită Marengo, situată în nordul Italiei. Peste 5800 de francezi şi 9400 de austrieci au fost ucişi în bătălie iar pentru celebrarea victoriei soldaţii au gătit un fel de mâncare din ingredientele pe care le-au mai găsit în bucătăriile localnicilor, mâncare devenită celebră pentru gustul desăvârşit.

Ouă Benedict – Perfecte pentru un mic dejun sănătos, Ouăle Benedict ar fost create în restaurantul Delmonico din New York. Un client fidel, Le Grand Benedict împreună cu soţia sa, i-au reproşat bucătarului şef că în fiecare zi găteşte aceeaşi mâncare, motiv pentru care a cerut ceva diferit faţă de ceea ce mânca în localul respectiv. Aşa că bucătarul a gătit ouă cu şuncă servite pe o brioşă şi acoperite cu sos Hollandaise.

Friptura Salisbury – un nutriţionist englez al secolului 19, J.H Salisbury a patentat o dietă pe bază pe carne macra. Acesta a preparat friptura Salisbury prăjind carne de vită cu ouă, pesmet, usturoi şi condimente. Uneori se poate servi şi cu sos.

– Pâinea rămâne mai mult timp proaspătă dacă o păstrezi într-un vas smălţuit sau de porţelan acoperit,pe fundul căruia aţi presărat puţină sare.Astfel nu va mai mucegăi.

– Dacă vrei ca blatul prăjiturii să se desprindă mai uşor de tavă , lasă tava cu prăjitura în ea într-o altă tavă cu apă rece , pentru câteva minute.

– Dacă fierbi oul la foc iute , în apă clocotită , albuşul va fi mai tare , iar gălbenuşul mai moale;dacă îl fierbi la foc mic , gălbenuşul va fi mai tare , iar albuşul mai moale.

De ce sa nu topesc ciocolata intr-un vas obisnuit?
Daca se incinge dintr-o data, se transforma intr-o masa de granule si se intareste. Ca atare, se pune intr-un vas asezat peste un altul cu apa, aflat pe foc.

De ce legumele nu se pun la fiert in apa rece?
Cand sunt puse la fiert in apa clocotinda, legumele retin o mare parte din vitaminele si substantele minerale; totodata, isi pastreaza mai bine culorile vii.

:: Beurre noisette :: Untul este incins pana cand incepe sa se rumeneasca si capata un gust de nuca.

:: Concasse :: Rosii curatate de coaja si taiate cuburi mici, de obicei alaturi de preparate din carne

:: Vichy :: Morcovi noi caramelizati in unt

:: Chantilly :: Frisca batuta, indulcita cu zahar pudra si vanilat

:: Gremolata :: Patrunjel tocat, coaja de lamaie si usturoi tocat, care se presara deasupra fripturilor gata facute.

:: Salsa verde :: Este un sos italienesc din ulei de masline, zeama de lamaie, rosii, capere si masline.

:: Sos sabayon :: Crema fluida si spumoasa de ou, servita calda pe deserturi

:: Reducere :: Se reduce un sos: se ingroasa si se concentreaza prin fierbere.

:: Zeama :: Sos subtire, rezultat din sucurile scurse in tava de la pestele si carnea date la cuptor

:: Carpaccio :: Felii foarte subtiri de carne cruda, peste crud sau fructe, stropite cu ulei de masline si condimente

Albuşuri bătute pe jumătate
Acestea trebuie să-şi menţină forma, dar spuma e încă umedă-deci, este lucioasă şi moale şi se leagănă pe tel atunci când acesta e mişcat. Acum e momentul potrivit ca să începi adăugarea zahărului.

Albuşuri bătute spumă
Aspectul trebuie să fie de spumă tare, opacă şi care rămâne pe tel. De îndată ce a atins această consistenţă, opreşte mixerul; altfel, amestecul va deveni granulat. Nu uita să parfumezi cu esenţă de vanilie.

Îmbracă lingura
Consistenţa necesară a anumitor creme, gemuri, paste o poţi verifica cu ajutorul lingurii de lemn cu care amesteci. Trece-ţi degetul pe dosul ei: dacă urma nu se acoperă imediat, ci rămâne curată, înseamnă că este gata.

Impresionează-ţi invitaţii cu preparate în papiotă
Pune o bucată de peşte sau de pui şi nişte legume în mijlocul unei foi de aluminiu sau al unei hârtii pergament. Ridică marginile şi adaugă condimente (sare, piper şi puţin concentrat de legume ori vin alb sec). Închide pacheţelul răsucind marginile şi dă la cuptorul preîncălzit. Ingredientele capătă o aromă delicată, datorită înăbuşirii la aburi. Adu papiotele închise la masă şi deschide-le acolo, în faţa tuturor.
Subţiază carnea cu ajutorul ciocanului pentru şniţele. În felul acesta, friptura se pătrunde mai repede şi este mai suculentă.

RÂNTAŞ- Acesta reprezintă baza pentru majoritatea sosurilor calde. Cântăreşte cantităţi egale de unt şi făină integrală.Pune untul într-un vas aflat pe foc şi adaugă făina de îndată ce untul ş-a topit. Amestecă încontinuu şi atunci când începe să facă băşici, adaugă puţin lichid. Continuă să amesteci până obţii o pastă omogenă, fără cocoloaşe.

FIERBERE LA BAIN-MARIE-Pune vasul în care se află preparatul într-unul mai mare şi plin cu apă fierbinte şi dă la cuptor.

SOTARE-Rumeneşte alimentele rapid într-un vas în care ai pus o cantitate mică de unt sau de ulei.

ÎNĂBUŞIRE-Prăjeşte ceapa la foc mic în unt, ulei şi puţină apă, până când se înmoaie şi devine sticloasă.

RUMENIRE-Pentru ca alimentele să-şi păstreze suculenţa şi să capete o culoare maronie, înainte de a le coace la cuptor sau de a le fierbe înăbuşit, prăjeşte-le rapid la foc mare.

FIERBERE ÎN APĂ-Pune alimentele la fiert într-un vas cu lichid care fierbe la foc mic, aşa cum procedezi pentru ochiurile româneşti (se poate folosi apă sau lapte).

ÎNMUIAT LA ABURI-Într-un vas cu apă fierbinte, adaugă frunze fragede şi “plimbă-le” cu o lingură de lemn de jur împrejurul vasului până când se opăresc şi se înmoaie. În acest fel se prepară frunzele de spanac şi cele de salată.

LASĂ SĂ SE ODIHNEASCĂ-aluatul, circa 20 de minute după ce l-ai frământat. Este nevoie să procedezi în acest fel pentru ca aluatul să-şi piardă din elasticitate şi să-şi păstreze dimensiunea după ce a fost întins în foaie şi pus în formă. Friptura devine mai suculentă şi mai fragedă dacă se odihneşte cca 20 de minute înainte de a fi porţionată.

A FACE LOC LA MIJLOC - În făina pusă într-un vas, fă o adâncitură, pentru a pune ingredientele lichide: drojdie diluată, ouă, lapte.